Bucurestii unei fetite
Oana H | 01.06.2009 | 0 comentarii | adauga comentariu
O fetita cu fustita in culori vesele si baticut asortat strans la spate se iteste dintr-o poza. E putin suparata ca a fost lasata singura in fata obiectivului, desi tati stie foarte bine ca ei nu ii place sa faca poze. Pe fundalul fotografiei se observa cladirea hotelului Nord.
Au nimerit in preajma lui intr-una din plimbarile lor obisnuite pentru zilele de vara. Peste ani, o vor privi nostalgic amandoi, poza fiind una dintre preferatele lor. Deocamdata insa, ea e mica si el e eroul ei, tovarasul ei de joaca si, nu de putine ori, atunci cand adoarme cu barba in crestetul lui, leganandu-se usor, mijlocul ei de locomotie. Cu el cutreiera strazile Bucurestiului, orasul in care traiesc, el stiind sa-i sadeasca in suflet semintele unor viitoare amintiri minunate. Saptamanal, au intalnire cu Miaunel si Balanel, Mihaela sau alte personaje animate la cinema ‘Doina’, aflat alaturi de magazinul ‘Trei ursuleti’ de unde i-a luat mami rochita aia cu care a fost la serbare si hainuta rosie pe care i-a admirat-o fetita blonda in troleibuzul 84. Dupa ce ies de la film, pornesc vanjosi spre bulevard, la ‘Ciresica’ sa bea si tati o bere, ‘doar una tati, da? ca ma plicitisescccc….’. Dupa insistente si amenintari, tati e tarat afara si dus spre libraria ‘Mihai Eminescu’ sa-si plateasca obraznicia celor doua beri in plus cu o papusa sau cateva diafilme noi. Se pare insa ca nu e suficient, vina n-a fost in intregime absolvita, si tati pluseaza si cu o prajitura la Cofetaria Bucuresti, acolo unde ii place ei mult pentru ca vine cu mami dupa ce se termina piesa la teatrul ‘Ion Creanga’.
E cofetaria ei, e teatrul ei, e cinematograful ei…sunt locurile unde ea se bucura, cunoaste si creste…sunt copilaria ei.
Normal ca, acum, cand priveste poza cu hotelul Nord, e prea tarziu sa se mai poata rupe de acest oras. Poate ca el nu mai pastreaza intocmai locurile asa cum le-a cunoscut initial, dar ele s-au transformat in acelasi timp cu ea. Stie sa pipaie strazile si zidurile si sa reciteasca gandurile copilaresti de demult sau reveriile adolescentei indragostite. E tovarasul ei de drum, jurnalul ei…e ACASA.
