Bucurestiul meu, Bucurestiul fiicei mele

Treceam astazi, 09 iunie 2009, prin fata Palatului Sutu. Locuiesc in zona, si "acasa" pentru mine incepe de la coltul strazii: salut Palatul Sutu, apoi cinematograful "Luceafarul", dupa care trec pe langa ""Miorita" si gata, am ajuns. Recunosc mirosul teiului pe la Biserica Ruseasca, cel din Blanari, imi sunt cunoscute masinile parcate in zona, unii trecatori. Stiu chiar si ca dimineata la ora 5:30 trec ciorile dinspre Cismigiu spre Glina si ca seara, pe la ora 07:30 se intorc. Puteti verifica. Dar, sa revin. Azi, in drum spre casa, pe gardul Palatului Sutu, vad un banner mare plin cu fotografii. Recunosc cladirile din copilarie si fiica mea, Ioana ( de 11 ani) pe cele din copilaria ei. Am parcat masina si ne- am intors prin mirosul de tei. Mi-au dat lacrimile cand am vazut Piata Unirii asa o stiam eu, cu spitalul Brancovenesc, cu hala mare si cu piata de legume/ fructe. In fata mea, Ioana recunostea Piata Unirii cu festivalul de circ de saptaman trecuta. Mi -am dat seama ca, de fapt asta e magia Bucurestiului: este pentru fiecare altceva, dar pentru toti "acasa"!

comentariile voastre

adauga comentariu

Scrie parerea ta:

nume:

email:

http://website:

comentariu:

cod verificare:

Nota: Mesajele cu un continut discriminatoriu, rasist, obscen, injurios, de instigare la violenta sau de promovare comerciala vor fi sterse.