Nu iubesc Bucurestiul, dar n-as mai putea fara el
maria mihaita | 18.06.2009 | 2 comentarii | adauga comentariu
Nu cred ca iubesc, cu adevarat, Bucurestiul de azi, dar este si orasul meu de foarte multi ani si, incetul cu incetul, am inceput sa ma simt legata de el; pot insa sa spun ca am iubit Bucurestiul interbelic, asa cum a fost el descris in literatura epocii, si l-am iubit pentru ca atunci, in acea perioada, Bucurestiul gazduia o lume normala.
Ma-ntreb paseist si pur retoric, catre ce poate aspira mai mult un citadin, decat catre normalitatea epocii in care traieste?!
Mi-amintesc senzatia pe care am trait-o ani in urma cand, recent intoarsa dintr-o excursie de la Paris, trecand, intamplator, pe bulevardul Magheru, am avut senzatia ca strada care se desfasura privirii mele semana, izbitor, cu portiuni din Paris; oricum, traiam aceeasi senzatie si atunci am inteles de ce, pe vremuri, Bucurestiului i se spunea "Micul Paris".
Uneori, strabatand orasul dimineata la volanul masinutei mele, izolata de strada si ascultand Radio Romania Muzical, centrul orasului pare frumos, daca reusesc sa fac abstractie de benerele publicitare ce se razgaie pe vechile cladiri aflate in reparatie.
Alteori, la ore de varf, nu pot sa nu constat ca, de la Pache Protopopescu, nici unul dintre primarii lui n-a mai iubit acest oras, senzatia cea mai frecventa pe care mi-o imprima momentul fiind cea de adunatura de, de lucru pripit si neintreg, de dezinteres edilitar, de lucru care apartine numanui.
Cred ca numai noi, romanii, ne pricepem sa consideram acasa cei patru pereti pe care i-am cumparat, iar orasul in care traim sa-l consideram al altora, prin urmare sa nu ne intereseze cum arata si ce lasam urmasilor dupa noi.
Ce-ar fi de facut???! Chiar nu stiu, caci hibele lui sunt mult mai mari decat lucrurile temeinic facute.
De unde s-o luam si spre ce sa ne indreptam??? De la educatia locuitorilor lui, o fi bine? De la invatarea copiilor nostri despre cum sa devina locuitori ai cetatii, o da roade?
Dar, vreau sa cred ca orasul are in sine si ceva atragator si voi crede asta ori de cate ori ma voi reintoarce din vechea si civilizata Europa unde, dupa cateva zile, mi se face dor de Bucuresti.
comentariile voastre
Debora | 07 Iulie 2009 15:25
Foarte inspirat, sunt convinsa ca multi dintre noi gandesc acelasi lucru!
Nuir | 20 Martie 2010 15:26
asa este si deci sa ramana numai aia cu patru pereti,demolarile ,cam 33 % din oras,caci bucuresteni autentici sunt cam 700.000 restul adunatura adusa de ceausescu,iliescu,basescu

















